Salut din nou! :)...o noua zi, o noua viata...poate ca nu e chiar o noua viata.De multe ori stau si ma gandesc ca de fapt tot ceea ce traiesc se repeta la infinit. Parca viata asta nu mai are gust, savoare, miros...De multe ori ma invinuiesc de lasitate...sunt furioasa pe mine din cauza acestui fapt. Sunt lasa in a-mi lua fraiele vietii mele in maini. Oare ce astept? De ce las tot ce as putea schimba azi pe maine?
Nu gasesc explicatie- ba da..din contra...sunt atatea mii de explicatii... sunt lasa pentru ca imi inalt steagul viselor mele si il las sa fie rupt de vant...ignor oportunitatile de a fi fericita mintindu-ma ca sunt fericita...imi plang de mila , cateodata, si sper sa vina cineva sa-mi intinda o mana si uneori sunt atat de puternica cu altii incat ma intreb de ce nu as putea face asta si in cazul meu....
...sunt lasa... sunt lasa pentru ca nu am vointa in a fi o mai buna persoana, in a-mi indeplini visele , in a progresa. Si totusi o intrebare imi da tarcoale...ce inseamna a fi "o persoana mai buna?". Am realizat ca o parte din mine intradevar este asa cum imi doresc - aceea de a iubi lumea asa cum este...insa trebuie sa incerc in a o ajuta sa-si revina..paradoxuri peste paradoxuri... iubesc lumea si totusi o urasc...o urasc atunci cand sunt nefericita, atunci cand plang, atunci cand mi-e rau...dar o iubesc atunci cand sunt fericita, cand sunt cu ai mei, cand primesc un suras din partea unui barbat.
...sunt lasa pentru ca ceea ce fac pentru lume nu pot face pentru mine....dar sunt om...atunci, unde sunt eu?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu